Despre motociclisti, doar de bine

O vreme am crezut si eu ca motociclistii sunt partial sinucigasi. Ii vedeam strecurandu-se in trafic, ii auzeam turand motoare si ii urmaream cu inima stransa cum accelereaza in tromba la verdele semaforului. Ce nu intelesesem la momentul respectiv era ca atitudinea asta uneori prea infipta este rezultanta directa a atitudinii conducatorilor de autovehicule fata de ei. Fiindca nimanui nu pare sa ii pese de ei. Nu doar ca lumea nu le face loc, dar dimpotriva, pare ca vrea sa ii incurce.

Aproape ca ajungi sa crezi ca le poarta pica pentru faptul ca pot merge pe acolo pe unde nu incape un automobil. Mai mult decat atat, condusul defensiv ar cam trebui sa fie o practica universala a motociclistilor, pentru ca sansele de accidentare din cauza faptului ca oamenii nu sunt constienti de prezenta lor in trafic sunt mari. Personal, cred ca totul ar trebui cumva introdus in programa scolilor de soferi, cand cauti, spre exemplu, scoala de soferi Brașov , sa scrie negru pe alb ca au un capitol dedicat preventiei, cu aplicabilitate clara la drumurile si oamenii societatii romanesti. Poate asa reusesc sa evite singuri ceea ce altii trateaza superfluu, de la adapostul unei caroserii bine testate. Pare o abordare unilaterala, stiu, insa este mai usor sa educi niste oameni responsabili de propria viata, decat pe semenii lor mult mai numerosi si mai putin empatici. Pana la urma, motociclistii chiar nu sunt niste sinucigasi, ci niste supravietuitori ce merita toata admiratia noastra. Conduc cu succes intr-o Romanie care in acest moment nu le ofera niciun fel de avantaje. Nici nu-i de mirare ca sunt uniti si solidari, asta vine cumva de la sine.